Cum știi dacă faci sex ca în Evul Mediu

Dacă investești ceva timp și documentare încercând să vezi cum se petreceau lucrurile pe vremuri constați două chestii – că s-au schimbat multe și că, uneori, nu prea. Dacă la telefonie mobilă stăm bine (pe vremuri vorbeau într-o scorbură și credeau că mesajul ajunge la destinatar),  concepțiile despre sex se califică, mai degrabă, la „nu prea”.  Carevasăzică, cum știi dacă faci sex cam ca în Evul Mediu?

Să incepem cu atmosfera și te întreb... Cum se petrec lucrurile? Pe întuneric, pe tăcute și cu pătura în cap? Dacă da, atunci probabil că sexul e asociat cu rușinea – față de propria goliciune, de cea a partenerului sau față de actul sexual în sine. Nu degeaba chestiile de dormitor se numesc rușinoase și, tot de aia, lenjeria și pantalonii se ocupă cu acoperitul părților rușinoase. Iată primul semn că degeaba știi să cauți pe Google, sexual vorbind te descurci ca acum sute de ani.  A vedea corpul partenerului și tot ceea ce se petrece în timpul actului sexual  ar trebui să fie (în mod firesc) generator de plăcere. Dacă îți vine să o iei la fugă odată lumina aprinsă, nu e un semn că lumina dăunează libidoului ci că sunt ceva probleme în cuplu.

 

Să trecem la motivație, care în privința sexului înseamnă deseori o luptă surdă între plăcere și vinovăție. În Evul Mediu motivația sexului era scuzabilă doar pentru procreare. Plăcerea era dată dracului. La propriu. Pentru că de regulilecu  privire la sex, se ocupa biserica. Orice demers de dormitor care se lăsa cu vreo umbră de beatitudine era aspru pedepsită, fie pe lumea asta dacă te prindea preotul, fie pe ailaltă dacă scăpai nevăzut (sau neauzit, că deh, plăcerea sexuală vine cu zgomote). Așa că sexul în Evul Mediu se executa nu doar pe întuneric, ci și rapid și pe tăcute. Și lipsit de orice entuziasm care ar fi putut fi interpretat ca plăcere și respectiv infracțiune morală gravă. Ai crede că, între timp, lucrurile au progresat. Oare? Eu am primit în cutia poștală, la un loc cu factura de la lumină și un îndreptar de sex pentru femeia creștină. Aparent, recomandările sunt pe întuneric și cu cămașa de noapte pe tine.  Plus indicații despre cum să descurajezi desfrânatul în afara perioadelor în care accepți supliciul de dragul obținerii unui copil. Dincolo de ironia coabitării poștale cu factura de la Enel, când am văzut ce am primit, m-am uitat cu spaimă în jur să văd dacă nu cumva (după prea mult Startrek) m-am teleportat pe vremea Regelui Arthur, cu Merlin-ul lui cu tot.

Să ajungem la rafinament erotic. În Evul Mediu de asta se ocupa tot Biserica. În care scop a și produs un inventar al pozițiilor, în funcție de nivelul de păcătoșenie conținut. Pe listă erau doar patru poziții, cu (firește) poziția misionarului în frunte. Orice poziție care punea femeia la conducere era aspru pedepsită că doar nu era să lăsăm sexul să ne confuzioneze identitate de sex-rol.  Orice jucării sexuale erau aspru pedepsite. Femeile mai curajoase se descurcau pe șest cu... franzele. Poate de aia ne tratăm toate de capul nostru de Candida, de la drojdia din Evul Mediu. 

Să ajungem și la disfuncțiile sexuale. Impotența era la mare ananghie pentru că, deh, se împotrivea reproducerii mult râvnite. Așa că omul care avea o problemă cu ridicarea catargului se ducea... la preot. Nu am reușit să găsesc vreo informație despre cum se remedia problema, dar aici chiar s-a schimbat ceva și.... nu prea.  Când se ivește vreo problemă cu zona noastră genitală nu mai dăm fuga la biserică ci trecem lucrurile sub tăcere.  Cu rușinea și anatema aferente.  Rămase în urmă, în ciuda Inchiziției de mult apuse.

Cum scapi de Evul Mediu din viața ta sexuală? Te informezi. Nu dai cu bobii, ce-o fi ciupercă sau bacterie? Discuți deschis despre probleme. Nu la biserică. La farmacie. Descrii problema. Primești un tratament. Nu merge? Ei bine, nu te-așteaptă damnarea veșnică, ci doar o vizită la medic.

Conversații intime

De ce mimează femeile orgasmul?

O să încep cu scena, probabil deja cunoscută, din filmul Când Harry o întâlnește pe Sally. Nu mă pot abține, este absolut irezistibilă. Majoritatea femeilor au mimat orgasmul la un moment dat al existenței lor, spune Sally. Da, dar niciodată cu mine, spune Harry, sigur de el. După care urmează „demonstrația” magnifică a lui Sally. Nu știu dacă scenaristul s-a documentat, dar cert este că afirmația lui Sally este adevărată. Țineți-vă bine, stimați domni – studiile spun că 67% dintre femei fac asta. Și dacă aveți tendința să protestați, asta e doar pentru că Harry avea și el dreptate – deși majoritatea cred că mimatul orgasmului e o realitate, doar 20% dintre bărbați cred că asta s-a petrecut cu partenerele lor. Și (evident doar cei care admit asta) mai recunosc și că dovada că partenerele lor ar face acest lucru, i-ar stresa maxim. Ceea ce confirmă științific zicala conform căreia femeile mimează orgasmul pentru că ele cred că bărbaților le pasă. În altă ordine de idei, doamnelor, surpriză – 28% dintre bărbați se ocupă și ei, ocazional, cu mimatul.


Fără remedii ad-hoc în problemele vaginale!

M-am trezit în acea dimineață cu un sentiment bun până când m-am dus la toaletă și mi-am dat seama că secreţia mea era gălbuie și urât mirositoare. Minunat, am o infecție vaginală! Am scris prietenelor mele și, în câteva minute, sfaturile mi-au umplut căsuţa de inbox. De la introducerea unui usturoi legat de o bucată de ață dentară în vagin până la o cremă făcută în casă dintr-un amestec de iaurt natural și oțet cu care să mă clătesc în interiorul vaginului, se pare că toată lumea avea o rețetă miraculoasă de recomandat. Abia în momentul în care aveam usturoiul într-o mână și ața dentară în cealaltă, mi-am dat seama cât de proastă este ideea. Le-am aruncat în coșul de gunoi și mi-am promis că nu voi încerca niciodată să-mi îndes mâncare în interiorul vaginului.


Bine ați venit în clubul posesoarelor de vagin neinformate

Vaginul meu a fost cu mine din ziua în care m-am născut, totuși nu îl cunosc atât de bine pe cât ar trebui. Oricât de stupid ar putea suna acest lucru trebuie să admitem: adânc în interiorul vostru şi voi simțiţi la fel. Dacă v-ați întrebat vreodată dacă "punctul G" este acelaşi cu clitorisul sau dacă v-ați simțit nedumerite uitându-vă la vagin cu ajutorul unei oglinzi (dacă ați făcut vreodată asta), atunci bine aţi venit in “Clubul posesoarelor de vagin neinformate”. Miliarde de femei din întreaga lume nu pot spune cu adevărat dacă mirosul secreţiei vaginale este normal sau nu. Sună amuzant, însă este ceva serios.


La ce folosește să ai o relație bună cu vaginul tău

Nu știu voi cum ați fost crescute, dar la mine acasă nu se pronunța cuvântul „vagin”. Când eram mică, mama făcea referire la întreaga zonă în chestiune utilizând apelativul „bună”. Cel mai frecvent apelativul cu pricina se împerechea  cu „rușine”. „Ia mâna de la bună că e rușine”, „ai grijă cum stai, e rușine”, etc. Când am crescut, am început toți să evităm orice referire cu privire la subiect. Așa că eu am crescut cu noțiunea de rușine atașată serios și sănătos de orice referire la sex sau organe sexuale. În adolescență am bântuit prin sexualitate cu confuzie și vinovăție, că, deh, era de rușine.Mă feream să mă ating. Mă feream să mă uit. Mă feream să întreb. Mă feream să apelez la medic. Am aflat mai apoi de la prietene că, în mare majoritate, și ele au fost crescute la fel. Și că și ele aveau o relație discutabilă cu vaginul lor.


Gama Idelyn

Beliema de la Idelyn

Candidoză sau infecție bacteriană? Soluția complexă în tratamentul și prevenția infecțiilor vaginale.

VEZI PRODUSELE

Urinal de la Idelyn

Prima gamă complexă din România
în categoria produselor urologice.

VEZI PRODUSELE