De ce mimează femeile orgasmul?

O să încep cu scena, probabil deja cunoscută, din filmul Când Harry o întâlnește pe Sally. Nu mă pot abține, este absolut irezistibilă. Majoritatea femeilor au mimat orgasmul la un moment dat al existenței lor, spune Sally. Da, dar niciodată cu mine, spune Harry, sigur de el. După care urmează „demonstrația” magnifică a lui Sally. Nu știu dacă scenaristul s-a documentat, dar cert este că afirmația lui Sally este adevărată. Țineți-vă bine, stimați domni – studiile spun că 67% dintre femei fac asta. Și dacă aveți tendința să protestați, asta e doar pentru că Harry avea și el dreptate – deși majoritatea cred că mimatul orgasmului e o realitate, doar 20% dintre bărbați cred că asta s-a petrecut cu partenerele lor. Și (evident doar cei care admit asta) mai recunosc și că dovada că partenerele lor ar face acest lucru, i-ar stresa maxim. Ceea ce confirmă științific zicala conform căreia femeile mimează orgasmul pentru că ele cred că bărbaților le pasă. În altă ordine de idei, doamnelor, surpriză – 28% dintre bărbați se ocupă și ei, ocazional, cu mimatul.

Ok. Carevasăzică vestea e că femeile se împart în două categorii, cele care mimează și cele care nu recunosc. Dacă e așa, de ce ni se pare a fi o problemă? Și, aplicând principiul conform căruia oamenii fac lucruri pentru că ei cred că le folosesc la ceva, de ce mimăm orgasme?

Să începem cu femeile și să ne răspundem la întrebarea de ce atât de multe orgasme mimate? Ei bine, nu pentru că femeia e un om (aviz amatorilor) cu viciu de caracter ci, mai degrabă, din necesitate. Tot conform unor studii, 70% dintre femei nu ajung de fiecare dată la orgasm în timpul actului sexual (în timp ce 90% dintre bărbați declară că lor le iese de fiecare dată). Să mergem mai departe și să răspundem la întrebarea de ce ni se pare obligatoriu să îl avem? Dacă vă gândiți ce vedeți prin filme (și nu mă refer la cele pentru adulți, unde culmea lucrurile sunt mai realiste din punctul acesta de vedere), veți constata cu suprindere că în covârșitoarea lor majoritate, partidele de dragoste se termină la unison. Ceea ce implică evident și participarea obligatorie a personajului feminim la climaxul comun. Femeile sunt deci expuse la imaginea, complet nefondată științific conform căreia orgasmul este, dacă nu obligatoriu atunci cel puțin o declarație de valoare despre partida de sex în chestiune ori despre calitățile sexuale ale femeii sau despre cele ale partenerului. Pornind de aici s-au născut o serie de mituri, în mare parte sau complet greșite. Eu o să amintesc doar două.

Femeile sunt responsabile de neproducerea orgasmului (lipsa lui însemnând frigiditate, de exemplu). Ocazie cu care putem clarifica că frigiditatea presupune lipsa de plăcere sexuală nu obligativitatea orgasmului. Este clar că influențăm procesele care au legătura cu corpul nostru, dar nu le putem genera pe toate la comandă. În plus, nici nu este necesar în cazul orgasmului pentru că studiile indică faptul că lipsa acestuia nu e considerată de femei ca fiind un indicator al calității vieții sexuale. Ceea ce ne infirmă cel de-al doilea mit conform căruia dacă orgasm nu e, nimic nu e. Acest mit ne explică și de ce bărbații tind să experimenteze vestea negativ, de cele mai multe ori crezând, în mod eronat, că nu sunt capabili să își satisfacă partenera. Și așa ajungem la motive. Și aici simt nevoia să clarificăm două chestii. Lămurirea lui „de ce nu-l avem?” și apoi răspunsul la întrebarea „de ce îl mimăm când nu-l avem”.

La capitolul „de ce nu-l avem” sunt de reținut mai multe lucruri. Orgasmul are legătură, în primul rând cu relaxarea și abia apoi cu tehnica. Relaxarea presupune ca femeia să se poată concentra pe bucuria și plăcerea actului sexual și nu pe (de pildă) nemulțumirile legate de corpul ei. Și îngrijorările cu privire la „ce nu e în regulă acolo jos” ne țin departe de orgasm. Îngrijorări legate fie de necunoașterea propriei anatomii și implicit a rolului fiecărei „componente” în obținerea unui act sexual satisfăcător, fie legate de probleme reale (secreții nedorite sau interpretate ca fiind de nedorit). Menționarea celor din urmă mă face să revin asupra îndemnului către informare corectă. 60% dintre noi ne tratăm singure și nu ne folosește la nimic. Pentru că preferăm să presupunem și să nu întrebăm. Dacă întrebăm aflăm, de pildă, că în peste 50% dintre cazuri inculpatul nu e o ciupercă, ci o bacterie. Și apelarea la un farmacist, cu încredere și fără rușine. Sau la un medic dacă secreția nu se ameliorează.

De ce îl mimăm când nu-l avem? În ceea ce le privește pe femei, motivele sunt trei. Motivul principal este „încurajarea partenerului”, femeile estimând că sinceritatea lor va pica prost și va fi interpretată negativ. Al doilea motiv este teama de a fi considerată frigidă sau „incompletă” din punct de vedere sexual. Al treilea este protejarea relației, adică teama că relația va fi afectată sau că partenerul va rupe relația dacă va afla adevărul. În ceea ce privește bărbații (așa cum spuneam, mimează și ei), motivul principal pare să fie negăsirea unei alte soluții de încheiere a partidei de sex. Adică, altfel spus tot pentru menajarea partenerei sau a relației.

Cel mai este surprinzător este că tindem să avem o imagine standardizată despre partida de sex ideală. Ea presupune un preludiu expeditiv, partida de sex în sine și fie (idealul) orgasmul sincronizat fie (în această ordine, și nu alta) orgasmul ei și, în sfârșit, al lui. Doar că știința ne spune că asta se întâmplă doar în filme, în mod evident pentru că se mimează pentru filmări. În viața de toate zilele, o comunicare deschisă despre sex presupune să fii dispus să afli informațile corecte și să afli dacă ai ceva practic de făcut sau doar ai nevoie să îți redimensionezi așteptările. Pentru că altminteri, după cum se încheia unul dintre studii, atunci când așteptările nu se aliniază cu realitatea – mimăm.

Miruna Stănculescu, psihoterapeut

Conversații intime

La ce folosește să ai o relație bună cu vaginul tău

Nu știu voi cum ați fost crescute, dar la mine acasă nu se pronunța cuvântul „vagin”. Când eram mică, mama făcea referire la întreaga zonă în chestiune utilizând apelativul „bună”. Cel mai frecvent apelativul cu pricina se împerechea  cu „rușine”. „Ia mâna de la bună că e rușine”, „ai grijă cum stai, e rușine”, etc. Când am crescut, am început toți să evităm orice referire cu privire la subiect. Așa că eu am crescut cu noțiunea de rușine atașată serios și sănătos de orice referire la sex sau organe sexuale. În adolescență am bântuit prin sexualitate cu confuzie și vinovăție, că, deh, era de rușine.Mă feream să mă ating. Mă feream să mă uit. Mă feream să întreb. Mă feream să apelez la medic. Am aflat mai apoi de la prietene că, în mare majoritate, și ele au fost crescute la fel. Și că și ele aveau o relație discutabilă cu vaginul lor.


Fără remedii ad-hoc în problemele vaginale!

M-am trezit în acea dimineață cu un sentiment bun până când m-am dus la toaletă și mi-am dat seama că secreţia mea era gălbuie și urât mirositoare. Minunat, am o infecție vaginală! Am scris prietenelor mele și, în câteva minute, sfaturile mi-au umplut căsuţa de inbox. De la introducerea unui usturoi legat de o bucată de ață dentară în vagin până la o cremă făcută în casă dintr-un amestec de iaurt natural și oțet cu care să mă clătesc în interiorul vaginului, se pare că toată lumea avea o rețetă miraculoasă de recomandat. Abia în momentul în care aveam usturoiul într-o mână și ața dentară în cealaltă, mi-am dat seama cât de proastă este ideea. Le-am aruncat în coșul de gunoi și mi-am promis că nu voi încerca niciodată să-mi îndes mâncare în interiorul vaginului.


Bine ați venit în clubul posesoarelor de vagin neinformate

Vaginul meu a fost cu mine din ziua în care m-am născut, totuși nu îl cunosc atât de bine pe cât ar trebui. Oricât de stupid ar putea suna acest lucru trebuie să admitem: adânc în interiorul vostru şi voi simțiţi la fel. Dacă v-ați întrebat vreodată dacă "punctul G" este acelaşi cu clitorisul sau dacă v-ați simțit nedumerite uitându-vă la vagin cu ajutorul unei oglinzi (dacă ați făcut vreodată asta), atunci bine aţi venit in “Clubul posesoarelor de vagin neinformate”. Miliarde de femei din întreaga lume nu pot spune cu adevărat dacă mirosul secreţiei vaginale este normal sau nu. Sună amuzant, însă este ceva serios.


Gama Idelyn

Beliema de la Idelyn

Candidoză sau infecție bacteriană? Soluția complexă în tratamentul și prevenția infecțiilor vaginale.

VEZI PRODUSELE

Urinal de la Idelyn

Prima gamă complexă din România
în categoria produselor urologice.

VEZI PRODUSELE